Dezamagirea aduce odata cu ea frustrare, regrete si uneori chiar rani profunde. Pe masura ce crestem descoperim ca pana si persoana care nu trebuia sa te dezamageasca vreodata, probabil o va face.

E dureros cand esti dezamagit insa si mai dureros  este cand ai ajuns tu sa fii o dezamagire pentru tine si pentru altii… si cand se intampla asta esti tentat sa dai vina pe toti ceilalti mai putin pe tine.

Mi-am dorit de atatea ori sa schimb imprejurarile in care ma aflu dar am inteles ca Dumnezeu a ales sa ma schimbe pe mine in mijlocul imprejurarilor… ca uneori alege sa te umileasca ca sa poti sa cresti pe scara valorilor Lui, si mandria iti este calcata in picioare ca El sa poata fi mandru de schimbarile majore  din viata ta chiar daca lectia a fost usturatoare.

Am ales sa fiu eu la volanul vietii mele si am sfarsit cu multe rani pe suflet si trup in urma accidentelor provocate. M-am bazat pe fortele mele proprii, care s-au dovedit slabe, nesigure si trecatoare. 

Se pare ca vremurile noastre sunt bantuite de o maladie ciudata, o boala cronica ce vizeaza sufletul… valorile se schimba si adevarul este inlocuit cu minciuna, pasiunea cu placerea… si din pacate nu e un scenariu de film ci o realitate cu care ne confruntam fiecare dintre noi. Am adormit crezand ca toate astea sunt normale, o evolutie absolut obligatorie a societatii in care traim.

 Treji sau adormiti, in fata noastra se intinde eternitatea… si daca ne-am lasat cuprinsi de somn, ar trebui sa ne trezim!