Indiferenta

Daca unii oameni cred ca opusul dragostei este ura, eu cred ca mai ucigatoare decat ura e indiferenta. Nu am cunoscut niciodata sentimentul de ura, dar pot sa afirm cu certitudine ca indiferenta doare, e acea agonie chinuitoare care iti zdrobeste intreaga fiinta. Indiferenta pentru mine nu are scuze, fie ele politice, sociale sau personale, eu una prefer sa fiu jignita, umilita, mintita… decat sa fiu tratata cu indiferenta.

Majoritatea problemelor se nasc nu datorita diferentelor dintre oameni ci din indiferenta dintre ei. Mi-ar placea sa fie un simplu nadir, dar din pacate e o stare resimtita in jurul nostru in fiecare zi. M-am saturat de atata impasibilitate, insensibilitate, raceala si dezinteres fata de familie, prieteni, vecini, colegi… fata de nevoi si dureri, fata de problemele si necazurile altora… cel mai grav este insa sa ajungi sa fii indiferent fata de propria-ti persoana, fata de viata si viitorul tau. M-am saturat sa vad suflete bantuite de regrete si dezamagiri, de zambetul amar de pe fetele multor oameni, de simulari fara succes a unei vieti fericite si implinite… apreziez mult pe cei care lupta din rasputeri sa isi depaseasca conditia, si o fac de multe ori fara macar sa aiba un sprijin moral, ci doar din dorinta arzatoare a unei vieti mai bune.

Urasc indiferenta! Debarasati-va de ea, hraniti-va cu altruism si dragoste, le veti digera mult mai usor, ele sunt acele proteine, minerale si vitamine de care sufletul are nevoie pentru o satisfactie deplina.