Te trezesti dimieata gandindu-te ca vei avea o zi normala, te speli pe dinti, te uiti in oglinda si dintr-odata totul se schimba. Iti pierzi echilibrul si cazi si pana sa realizezi ce ti se intampla, simti o durere insuportabila si izbucnesti intr-un plans incontrolabil, strigi dupa ajutor neputincios si zdrobit.

Durerea,  fie ea fizica sau sufleteasa te copleseste, iti macina tot trupul. Poti sangera fara sa plangi, poti urla fara sa fi auzit!

Ajutorul venit din partea celor care te iubesc iti alina din durere, exprimat fie printr-o incurajare, fie printr-o injectie cu efect de calmare.

Multumesc!

vreau sa strig sa se auda pana la cer, sa-mi iasa durerea din piept, sa-mi golesc sufletul de amar si sa nu mai plang in zadar. vreau sa plang cu lacrimi, sa-mi curete mintea de-amintiri, sa pot trai fara frustrari si vise sparte in realitati gri.

vreau sa fiu eu, cea pe care o cunosteam inainte sa intervii tu!

M-ai mintit ca iti pasa

M-ai mintit ca insemn ceva pt tine

Si am ajuns sa cred

Ca tot ce ma-nconjoara sunt ruine.

Ai ales sa fii las si fara suflet

Cand ai aruncat cu gunoaie in mine,

Crezand ca asa va fi mai bine pentru tine.

Si in loc de cactusul cu flori

Ai devenit doar unul cu spini otravitori!

ce faci atunci cand cel mai prieten se dovedeste a fi deloc prieten? ce faci atunci cand esti umilit, ranit, zguduit chiar de acest adevar? oare totul a fost o amagire in imaginatia ta naiva si copilareasca?

ce faci cand ierti dar durerea ramane si te bantuie, iti intuneca ochii si vezi totul imbracat in negru? ce faci cand realitatea pare atat de greu de suportat si ai vrea sa o poti schimba dar iti este imposibil?

ca faci cand nu mai ai lacrimi desi inima  iti plange fara oprire?

ce faci cand vrei sa oferi incredere dar consideri ca nimeni nu o mai merita?

oare ce faci atunci cand vrei sa-mi vorbesti si nu poti? oare ai uitat cum radeai si plangeai impreuna cu mine? oare  poti sa dai un delete si sa dispara pentru totdeauna minutele, orele, lunile, anii in care ne sfatuiam, ne ascultam si ne incurajam reciproc? stiu ca omul vazut de ceilalti poate sa faca toate astea, insa omul vazut de mine va ramane pentru restul vietii cu un gust amar,  un gust pe care si l-a provocat singur.

Oare cum s-a simtit Isus cand a fost tradat de Iuda pentru 30 de arginti? A plans? L-a durut? Tradarea lui l-a rastignit inainte ca soldatii sa-i bata cuie in palme… cum e sa oferi cuiva incredere, dragoste nemasurata si sa primesti in schimb… tradare!?

Oare ce a simtit Isus cand Petru s-a lepadat de El de 3 ori spunand ca nu l-a cunoscut niciodata cand  cu ceva timp inainte a zis ca nu il va parasi niciodata, chiar daca v-a trebui sa infrunte moartea? A fost oare uimit,dezamagit, zdrobit? A zis vreun cuvant? Putea sa o faca si asta ar fi insemnat moartea si pentru el, dar nu a facut-o!

Si a purtat povara asta de unul singur, parasit de toti prietenii care pana atunci ziceau ca il iubesc… parasit chiar si de Tatal!

I-a iertat Isus? Putea sa cheme tot cerul sa lupte impotriva tuturor dar nu a facut-o! A ales sa fie calcat in picioare, hulit, scuipat, batjocorit… si a facut-o pentru noi!

Nu a incetat nicio clipa la dragostea Lui pentru noi toti, ne iubeste neconditionat netinand seama de gunoaiele din vietile noaste si iarta… iarta… iarta!

E atat de greu sa facem si noi la fel? E atat de greu sa invatam sa ne iubim aproapele asa cum ne iubim pe noi? De ce oare cand facem acest lucru suntem considerati naivi, nebuni, slabi?

Astazi am invatat ca nu e nimic mai dureros decat sa fii dezamagit de cineva de la care in “prostimea” ta nu te asteptai sa o faca vreodata!

Un “te iubesc” spus in gand, un “te iubesc” rostit prin priviri, un “te iubesc” pierdut in amintiri, un “te iubesc” prafuit sau… un “te iubesc” impodobit cu saruturi si imbratisari, doar atat indraznesc sa imi doresc!

Gandul ca poate ar fi fost diferit daca… De ce trebuie sa existe intotdeuna un “daca”?

De ce totul trebuie sa fie conditionat de altceva? Daca nu sunt prea obosit, am sa… daca totul decurge conform planului, vom… daca nu ploua afara, putem sa… daca ma iubesti, atunci… daca nu s-ar fi intamplat asta, am fi… daca nu ne-ar desparti distanta, am… daca as avea mai mult timp, as…

M-am saturat sa fiu delimitata de “daca”! Vreau sa aud doar “pentru ca” sau chiar si “desi-uri”!

Dezamagirea aduce odata cu ea frustrare, regrete si uneori chiar rani profunde. Pe masura ce crestem descoperim ca pana si persoana care nu trebuia sa te dezamageasca vreodata, probabil o va face.

E dureros cand esti dezamagit insa si mai dureros  este cand ai ajuns tu sa fii o dezamagire pentru tine si pentru altii… si cand se intampla asta esti tentat sa dai vina pe toti ceilalti mai putin pe tine.

Mi-am dorit de atatea ori sa schimb imprejurarile in care ma aflu dar am inteles ca Dumnezeu a ales sa ma schimbe pe mine in mijlocul imprejurarilor… ca uneori alege sa te umileasca ca sa poti sa cresti pe scara valorilor Lui, si mandria iti este calcata in picioare ca El sa poata fi mandru de schimbarile majore  din viata ta chiar daca lectia a fost usturatoare.

Am ales sa fiu eu la volanul vietii mele si am sfarsit cu multe rani pe suflet si trup in urma accidentelor provocate. M-am bazat pe fortele mele proprii, care s-au dovedit slabe, nesigure si trecatoare. 

Se pare ca vremurile noastre sunt bantuite de o maladie ciudata, o boala cronica ce vizeaza sufletul… valorile se schimba si adevarul este inlocuit cu minciuna, pasiunea cu placerea… si din pacate nu e un scenariu de film ci o realitate cu care ne confruntam fiecare dintre noi. Am adormit crezand ca toate astea sunt normale, o evolutie absolut obligatorie a societatii in care traim.

 Treji sau adormiti, in fata noastra se intinde eternitatea… si daca ne-am lasat cuprinsi de somn, ar trebui sa ne trezim!